ARGENTINA

Iubesc America de Sud, Argentina fiind pentru mine una din cele mai frumoase tari din lume, iar impreuna cu Chile, sunt doua tari relativ sigure si moderne apropiindu-se foarte mult de stilul si cultura europeana. Astfel, daca vreti sa vizitati America Latina si nu stiti de unde sa incepeti, porniti de aici. Trebuie oricum sa fim atenti in unele cartiere, dar situatia este foarte buna in comparatie cu alte tari din zona.

25 DE ZILE INTRE ARGENTINA, CHILE, BOLIVIA, URUGUAY:

BUENOS AIRES

Este a doua oara cand ajungem in acest oras minunat, astfel profitam de cele doua zile pe care le aveam la dispozitie pentru a ne odihni dupa zborul lung si a ne pregati pentru calatoria care urmeaza. Am facut o plimbare in cartierele cele mai importante si am gasit cateva locuri noi de vizitat.

Am inceput iar din Calle Florida, cea mai turistica strada din oras, plina de tot felul de magazine, pe care trebuie sa o vedeti dar unde va sfatuiesc sa fiti foarte atenti mai ales la cei care se ofera sa va schimbe bani. Sunt zeci de astfel de persoane, in Buenos Aires se practica acest lucru, dar este foarte usor sa fiti pacaliti. Eu va sfatuiesc sa schimbati doar la casele de schimb valutar care intr-adevar sunt putine dar sunt sigure avand in vedere ca bancile in Argentina nu schimba bani. In Calle Florida sunt cam 3-4 astfel de case de schimb nu foarte vizibile.

El Ateneo Grand Splendid

Nu conteaza daca iubiti sau nu cartile, acesta este un loc deosebit care merita vazut. Ziarul britanic The Guardian a clasificat-o ca fiind cea mai mare librarie din America de Sud, iar pentru revista National Geografic este cea mai frumoasa librarie din lume. Sute de persoane ii trec pragul zi de zi, tot ce te inconjoara aici fiind un adevarat spectacol. Poti cumpara carti, muzica, filme sau doar sa privesti, poti chiar sa bei o cafea sau orice altceva in cafeneaua facuta pe locul in care candva era scena unui mare teatru.

Libraria a fost inaugurata in anul 2000 in locul importantului teatru Grand Splendid. Cladirea, de la inceputul secolului XX, isi pastreaza intacte toate decoratiunile, inclusiv o cupola in intregime pictata avand un diametru de 20 metri. Motivul ales pentru cer reprezinta pacea, pictura fiind realizata in anul 1919, an in care s-a incheiat Primul Razboi Mondial. Incepand de atunci si pana in 1999 a fost scena celor mai mari spectacole din Argentina.

https://buburuzacalatoare.ro/el-ateneo-grand-splendid/

Muzeul Evita

Acest loc este de fapt o dovada a cat de iubita este Eva Peron in Argentina. Este unul din cele mai interesante muzee din Buenos Aires: putem vedea fotografii, filmari si documente care prezinta intamplari publice si private care au caracterizat viata Evei Peron ca sotie a presedintelui Juan Domingo Peron, ajutand in acea perioada foarte mult clasele de jos din care si familia ei facuse parte, fapt pentru care a fost atat de apreciata de poporul argentinian.

Numele ei este Maria Eva Duerte, nascuta in 7 mai 1919 intr-o familie modesta, la 280 km de Buenos Aires. La varsta de doar 15 ani pleaca singura in capitala pentru a-si incerca norocul pe parte artistica devenind in scurt timp actrita de teatru, radio si cinema, pana in anul 1944 cand il cunoaste pe Juan Peron cu care se casatoreste in anul 1946 , an in care el devine presedintele Argentinei. Astfel Evita isi incepe cariera politica care din pacate a durat putin, murind la doar 33 de ani, figura ei fiind inca onorata in Argentina. Muzeul este situat in cartierul Palermo, unul din cele mai bune si frumoase cartiere din oras.

Beraria Quilmes  “La cerveza que siempre esta con los Argentinos!”

Gran Cafe Tortoni  “El cafe mas antiguo de Buenos Aires”

A doua zi o incepem aici, cafeneaua a fost deschisa in aceasta locatie in 26 octombrie 1894, numele fiindu-i dat dupa vestita cafenea Tortoni din Paris, foarte repede  devenind un loc frecventat de intelectuali si artisti cum au fost: Albert Einstein, Federico Garcia Lorca, Carlos Gardel, Jorge Luis Borges si multi altii. Astazi, daca vrei sa te asezi la o masa din acest loc boem plin de istorie trebuie mai intai sa treci de coada de la intrare.

Casa natala a lui Diego Armando Maradona

Am mers cu trenul in cartierul La Paternal, unde se afla casa in care Maradona si-a petrecut primii ani din viata si locul unde intre 1978 si 1980 a devenit fotbalist profesionist la Argentinos Juniors, acum transformata intr-un mic muzeu. Numita La Casa de D1OS, se afla la doar cativa metri de stadionul care azi ii poarta numele, putandu-se vizita ambele obiective de catre cine doreste, insa noi am vizitat doar casa dupa care tot cu trenul ne-am intors in oras.

Dar tot aici, in acest cartier, nu departe de statia de metrou, am mancat un choripan foarte bun, unul din cele mai bune din Argentina, intr-un loc foarte simplu, nu prea turistic dar unde acest sandwich este extraordinar, la El Motivo Restobar.

Casa Rosada

Dupa ce am mai facut o plimbare prin centru istoric si am mancat niste alfajores, biscuiti caracteristici cu crema de dulce de leche foarte buni la magazinul Vaca Lechera, am facut iar cateva poze in fata Casei Rosada pe care o vizitasem deja cu cativa ani in urma. O gasim in Plaza de Mayo fiind sediul puterii executive a Republicii Argentina, aici aflandu-se si biroul presedintelui, considerata a fi cea mai emblematica cladire din oras. In 1942 a fost declarata Monument National, inauntru ei gasindu-se un muzeu, in care putem afla istoria fostilor presedinti argentinieni.

Puerto Madero

Foarte aproape de Casa Rosada este cea mai frumoasa zona din oras, moderna si veche in acelasi timp, nu putem pleca fara sa trecem pe aici atat ziua cat si pe inserat. Este de fapt vechiul port al orasului fiind construit de-a lungul unui brat al raului Rio de la Plata, constructie inceputa in anul 1882, deja de atunci reprezentand  cel mai important punct economic al capitalei Buenos Aires, presarat cu hoteluri luxoase, baruri, restaurante si importante birouri publice.

EL CALAFATE

In ziua urmatoare pornim cu avionul spre El Calafate cu compania nationala Aerolineas Argentinas si dupa 4 ore de zbor spre incantarea mea, in sfarsit, am ajuns in Patagonia intr-un orasel mic pe malul Lacului Argentinian unde vom sta 3 nopti, deci avem la dispozitie 2 zile intregi.

Perito Moreno, si cat mi-am dorit sa te vad…..

Deja de acasa, cu doua saptamani inainte am ales o excursie cu o agentie locala numita Patagonia Dreams  cu care urmeaza sa mergem la Ghetarul Perito Moreno . Sunt 3 tipuri de excursii pe care le puteti face aici. Un tur cu barca din care vezi trei ghetari cu oprire la un restaurant in mijlocul lor cu foarte multa lume in barca si astfel prea turistic pentru mine, sau, un alt tur cu barca unde poti vedea ghetarul Perito Moreno si chiar sa te plimbi pe el dar nu iti ramane timp sa vizitezi parcul care il inconjoara. Eu am ales a treia optiune si cea mai simpla dintre toate.

In urmatoarea dimineata, o zi extraordinara si plina de soare, mergem la agentie urmand sa facem cam 70 km cu un autocar pana in Parcul National Los Glaciares unde am urcat intr-o barca cu un numar limitat de persoane,  in doar 10 minute ajungand direct in fata lui…si e uimitor, apa este alba aproape de temperatura de inghet iar el e de un albastru deschis intens, uneori se rup din el cuburi enorme de gheata care cad in lac cu un zgomot asurzitor, e frig, vant si apa ne stropeste uneori asa incat dupa o ora in care l-am tot admirat si fotografiat, destul timp pentru toata lumea, am lasat barca si am intrat in parc pe jos. Aici sunt diferite trasee colorate in nuante diverse pentru a le recunoaste facute din pasarele din lemn de lungimi diferite. Va recomand traseul galben  iar de la terminarea lui continuati pe cel albastru acesta fiind cel mai panoramic traseu, dar si cel mai scurt cu diverse scari de urcat si coborat avand nevoie cam de o ora pentru a-l parcurge. Turul se incheie la barul din parc unde puteti bea sau manca ceva simplu fara prea multe pretentii. Ma bucur ca am ales acest tur cuprinzand tot ceea ce imi doream sa vad.

Lacul Argentinian

Avand inca o zi la dispozitie si neavand o masina am hotarat sa inchiriem o bicicleta pentru a putea face o plimbare de-a lungul Lacului Argentinian, Patrimoniu Mondial Unesco a carui culoare turcoaz m-a uimit, semanand mai mult cu o mare tropicala decat cu un lac glacial atat de rece, avand 125 km lungime, o latime intre 14 si 20 km ,adancimea lui atingand in unele locuri 1000 m, fiind astfel cel mai mare lac din Argentina si al treilea din America de Sud. Este alimentat in principal din topirea ghetarilor din jur inclusiv de vestitul Perito Moreno, culoarea lui fascinanta fiind data de niste sedimente fine numite “lapte de gheata”. A fost o plimbare placuta , ziua era insorita si destul de calda, perfecta pentru o pauza pe plaja. In restul zilei ne-am plimbat prin oras si ne-am relaxat la o cafea.

PUNTA ARENAS

Ne trezim devreme pentru a lua autobuzul cu care urma sa trecem granita in Chile, mai exact in localitatea Punta Arenas, parte din Patagonia Chilena, un oras marisor, cu aproape 200.000 locuitori, fondat de niste emigranti Croati, care atrage o multime de turisti veniti aici pentru a vedea coloniile de pinguini, fiind cam singurul loc din lume unde te poti plimba printre ei. Eu personal cred ca e locul perfect pentru a face acest lucru. Calatoria a durat aproape toata ziua, ajungand in acest orasel pe la ora 17.

Insulele Marta si Magdalena

Alta zi, alta experienta; la 6.30 dimineata eram asteptati in agentia cu care urma sa mergem la pinguini, iar dupa o ora de autocar si o alta ora de barca cu motor pe apele aproape inghetate ale Stramtorii Magelan de maxim 4 grade si un vant foarte rece chiar daca ziua era insorita, ajungem la prima oprire, pe insula Marta unde traieste o comunitate de lei marini. Ne-am apropiat cu barca de ei, erau foarte multi dar nu am putul cobora pe insula, spunanduni-se ca acestia nu suporta ca cineva sa le incalce teritoriul.

Pornind mai departe in cam 20 de minute am ajuns pe insula Magdalena unde coboram din barca chiar in mijlocul pinguinilor Magellan care erau o multime…erau peste tot, de fapt pe insula locuiau doar ei, vin aici in luna septembrie, isi fac mai intai cuiburi , in luna decembrie fac pui iar in februarie invata puii sa inoate, toti impreuna plecand apoi spre Brazilia pana in urmatorul an. Aici sunt paziti cu strictete si ocrotiti de biologi marini din Chile care ne-au si condus de-a lungul insulei sa ii putem admira. Nu pot fi atinsi si mai mult ,trebuie pastrata o distanta de 2 metri intre noi si ei, cararea fiind delimitata de o coarda de care nu putem trece dar oricum ei trec si se plaseaza in fata ta sa te cerceteze. Cuiburile sapate in pamant, erau pline cu pui simpatici si dupa o ora in care i-am tot privit si am inghetat de frig din cauza vantului ne-am intors in barca, am primit o bautura calda si un desert urmand ca in scurt timp sa ajungem iar in oras, numai bine pentru a-l vizita . Aceste excursii se fac dimineata devreme deoarece apa este mai linistita, vremea devenind mai instabila mereu dupa pranz.

USHUAIA SI TARA DE DE FOC

Cu un alt autobuz pornim in urmatoarea dimineata din Punta Arenas, trecem Stamtoarea Magellan pe ferry-boat si apoi iar vama in Argentina, mergem spre sud si e tot mai frig ,pe la ora 18 ajungem in Ushuaia, orasul de la sfarsitul lumii. Intr-o astfel de calatorie nu poti sa nu treci pe aici, chiar daca aveam asteptari mai mari, dar nu pentru ca este un oras prea mic ci pentru ca este prea turistic, are doar o strada principala lunga , nepietonala, plina de magazine de souveniruri si restaurante. Se pot vizita doua muzee,  si de ce nu, se merge la biroul de turism unde va puteti stampila pasaportul gratis cu 2 stampile ale orasului care nu vor deranja pe nimeni la nici o granita, reprezentand doar o amintire. Putem face si o frumoasa plimbare de-a lungul canalului Beagle care si-a primit numele dupa vestita nava HMS Beagle a Marinei Regale Britanice cu care Charles Darwin a explorat zona intre 1833-1834. De aici, precum si din Punta Arenas se poate pleca in diverse expeditii in Antarctica bineinteles cu un program prestabilit anterior.

Eu am stat aici doua zile pline chiar daca mi-ar fi ajuns o zi pentru a vizita Parcul National Tara de Foc. In rest, daca iubiti muntele puteti alege diferite poteci pentru trekking cu peisaje extraordinare dar pentru a face acest lucru trebuie sa inchiriati cizme de cauciuc si pelerine de ploaie, de multe ori cararile fiind alunecoase, timpul e foarte variabil si se schimba repede in afara faptului ca e frig chiar daca e vara. Noi am ales sa inchiriem o masina cu care in prima zi am vizitat parcul iar in a doua ne-am plimbat prin imprejurimi.

Parcul National Tierra del Fuego.

Puteti merge sa il vizitati luand un tur de la o agentie locala sau inchiriind o masina. Peisajele sunt minunate cu lacuri reci si paduri inconjurate de crestele inalte ale Anzilor. Cu masina si scurte plimbari pe jos am vazut aici afisul stradal cu terminarea rutei Pan-Americane Highway 3 care pleaca din Alaska cu o lungime de 17 848 km,  gara de unde se poate face un mic tur cu Trenul de la Sfarsitul Lumii si alte atractii cum sunt Mirador Laguna Verde, Lacul Roca, Baia di Lapataia, Baia di Ensenada, si chiar oficiul postal de la sfarsitul lumii, durand cam 5 ore plimbarea in parc dupa care ne-am intors in oras .

A doua zi am parcurs cam 70 km pe un drum neasfaltat pana la Estancia Harberton, fondata in 1886 de catre anglicanul misionar Thomas Britges, primul om alb care a locuit in Tara de Foc. Situata pe Canalul Beagle este cea mai veche ferma de aici, in 1999 fiind declarata Monument Istoric National, astazi este locuita si ingrijita de a sasea generatie a familiei. Nu am intrat, dar m-am oprit la casa de ceai alaturata fermei pentru a bea ceva cald, continuandu-ne apoi drumul spre Puerto Almanza, un satulet unde, intr-un local  am mancat la pranz peste proaspat si centolla antarctica, o specie de crab.

CORDOBA

In sfarsit ne intoarcem la caldura. Luam avionul din Ushuaia, tot Aerolineas Argentinas si dupa alte 4 ore de zbor ajungem in Cordoba direct la 35 de grade, al doilea oras ca marime din Argentina dupa capitala cu o populatie de 1,5 milioane locuitori, dar linistit, cu multe cladiri istorice frumoase, se poate lauda cu cea mai renumita si mai veche universitate din tara care dateaza din anul 1613 purtand numele de “La Docta”. Stam aici doar o noapte pentru a face o pauza si vizitam orasul care are un dragut centru pietonal plin de verdeata si magazine in zona numita Paseo de las Flores.

SALTA

Pornim din Cordoba spre Salta, de aceasta data noaptea si iar cu un autobus, dar este destul de comod, autocarele in Argentina fiind in general mari, tip cele americane cu etaj, in care in partea de jos sunt doar 12 scaune care se intind si devin aproape pat. Am plecat la 20.30 din Cordoba, ajungand in urmatoarea zi pe la 9 dimineata in Salta, unde am avut noroc cu hotelul care ne-a dat camera chiar daca era asa devreme; am stat aici doua nopti, la cel mai frumos hotel din toata calatoria, o casa coloniala foarte bine restructurata si mobilata.             

Nu ma asteptam, dar orasul asta m-a impresionat; este mai mic decat Cordoba dar e foarte pitoresc, cu influente vizibile coloniale in arhitectura cladirilor si o gama variata de produse de artizanat. Imi place mult, e cald si bine, astfel profitam de alte doua zile de relax de care avem mare nevoie intr-o calatorie atat de lunga. M-am plimbat, am mancat si am baut vin rosu Malbec pe care il ador: nu am baut atata vin in viata mea cat am baut in Argentina, eu care de obicei ma opresc dupa primul pahar :)

Si am gasit in centru, int-un colt in piata principala, o cafenea care avea biscuiti alfajores artizanali de diferite feluri inclusiv cu vin Malbec; si ce buni erau! …la El Gaucito – Cafe Salteno.

Tot in Salta este o strada cu restaurante traditionale numite Penas, care in fiecare seara organizeaza spectacole culturale de muzica si dansuri populare imbinate cu mancare caracteristica; am ales Pena la Vieja Estacion si a fost ceva incredibil, aici am mancat cea mai buna vita argentiniana din toata calatoria iar spectacolul a fost foarte frumos.

TUPIZA

Acum gata cu relaxarea, urmeaza cea mai grea parte a calatoriei! Plecam in urmatoarea dimineata tot cu autobuzul din Salta, trecem granita in Bolivia si ne oprim in Tupiza. Am mai fost o data in Bolivia cand am vizitat orasul La Paz si Lacul Titicaca, o zona mult mai dezvoltata decat cea in care ne aflam acum, Tupiza fiind un orasel mic format din cateva strazi in majoritate neasfaltate.

Hotelul in care stam e nou, curat si dragut si ne simtim bine. Dar o problema serioasa in Bolivia este apa, care nefiind potabila, ne obliga sa folosim apa imbuteliata pentru aproape orice trebuind sa fim atenti atat unde mancam cat si unde bem un ceai sau o cafea.

In Tupiza se vine in general pentru a vizita desertul de sare Uyuni, de aici pleaca cele mai bune tururi ghidate, pe care trebuie sa le alegeti cu mare atentie; nu puteti merge singuri deoarece necunoscand drumul riscati sa va pierdeti. Noi am plecat cu agentia La Torre Tours, pe care o recomand cu mult drag, au fost extraordinari si le multumesc pe aceasta cale lui Hilarion, soferul nostru care a stat dupa noi si ne-a ajutat cand am avut nevoie si lui Kelly care inchiria bucataria restaurantelor la amiaz sau cea a refugiilor unde dormeam seara si ne facea de mancare pentru a fi sigura ca vom fi multumiti.

SALAR DE UYUNI

Cea mai mare oglinda a lumii… o minune a naturii…

Am ales un tur de 3 zile si 2 nopti, astfel dimineata la ora 8 am plecat din Tupiza noi doi, o alta pereche de tineri si cele 2 persoane de la agentie; dupa circa trei ore am ajuns pe salar cu soare, chiar daca plouase mult inainte, era exact asa cum trebuie sa fie: plin de apa pentru a se reflecta cerul in el. In unele locuri stratul de sare ajunge la  o grosime de 120 metri continand pe intreaga sa suprafata aproximativ 64 miliarde de tone de sare; in sezonul ploios, datorita lacurilor care il inunda, Salarul poate fi acoperit de un strat de apa sezoniera de 50cm din cauza muntilor inalti din jur care nu permit scurgerea acestei ape. A fost ceva extraordinar pentru mine, un alt loc pe care mi-am dorit foarte mult sa il vad si care merita tot efortul. Nu exista drum, dar jeepurile cu care mergi stiu exact pe unde se poate intra si am stat toata ziua aici oprindu-ne in diverse locuri fiecare cu peisaje diferite pana seara cand ne-a prins ploaia si a trebuit sa ne intoarcem. O parte din filmul Star Wars VIII – Ultimul Jedi a fost filmata in acest loc special. Am mai avut o data ocazia sa ajung aici in anul in care am vizitat Peru, dar era iarna iar Salarul era uscat datorita faptului ca nu ploua in acea perioada a anului si atunci am preferat sa mergem direct spre Chile si Insula Pastelui.

Peste noapte am fost cazati la un refugiu construit din sare la 3 650 m, nu era caldura dar nu ne-a fost prea frig cat despre camera, era destul de ok.

La ora 7 dimineata ne trezim si dupa micul dejun pornim mai departe si incepem sa urcam prin muntii Anzi  tot mai sus, destinatia finala fiind in urmatoarea zi granita cu Chile. Si ce peisaje incredibile am vazut… Laguna Neagra, Vulcanul Chilluncani, Laguna Colorata, Laguna Edionda, Rezervatia Nationala de Fauna Andina Eduardo Avaroa, plina de flamingo roz…erau zeci, sau poate sute, nu era un drum predefinit ,treceam printre lacuri si vulcani imensi, unii de peste 6 000 m iar timpul era tot mai capricios, batea vantul tare era frig iar norii se adunau foarte repede, eram la 4 300 m si aici totul se poate schimba intr-o clipa. Pe cand a inceput sa ploua am reusit sa vedem tot ceea ce era de vazut si am pornit spre un refugiu urmand sa ne cazam la 4 500 m si nu eram pregatiti chia daca soferul nostru avea cu el oxigen in caz de nevoie insa din fericire nu a fost necesar.

Si iata ca fara preaviz granita cu Chile s-a inchis, acolo a inceput sa ninga si astfel 50 de turisti inclusiv noi am ramas in zona fara sa stim ce sa facem, trebuia sa ajungem in Chile, mai exact in San Pedro de Atacama de unde urma sa luam un avion pentru a ne continua calatoria si a incepe intoarcerea spre casa. Impreuna cu grupul nostru am hotarat sa plecam dimineata la ora 4 spre o alta vama care era la o altitudine  mai joasa si urma sa ramana deschisa.

Nu prea am reusit sa dormim din cauza inaltimii, ne durea capul pe toti, ne era frig si ne era rau motiv pentru care la ora 2 m-am ridicat din pat, nu mai puteam sta intinsa, la ora 4 aflandu-ne deja toti in masina ,unde era cald si bine si dupa trei ore de mers prin desert noaptea ne-am oprit la micul dejun pregatit tot de catre Kelly. Eram aproape de granita, deci la ora noua am salutat grupul si am trecut in Chile de unde cu un microbuz care face legatura intre Bolivia si Chile am ajuns in San Pedro de Atacama si am ramas acolo doua nopti. Se intampla uneori peripetii care pe moment te dezorienteaza dar care iti raman in minte pentru totdeauna.

SAN PEDRO DE ATACAMA

Este un satulet traditional, de fapt o oaza in desertul Atacama, cel mai arid desert din lume la o altitudine de 2 450 m. Pana in anul 1904 facea parte din Bolivia, devenind teritoriu Chilen doar dupa Razboiul din Pacific, incepand sa se dezvolte in anul 1950 odata cu deschiderea muzeului arheologic. Mi-a placut sa ma plimb pe stradutele pitoresti de acolo, putine dintre ele asfaltate dar in mod intentionat pentru a pastra farmecul locului; casele erau aranjate, restaurantele si barurile bune iar apa aici este potabila. Putem vizita Muzeul Meteoritilor din San Pedro sau se poate face o excursie la gheizerul El Tatio si o alta la Valea Lunii, aici putandu-se ajunge si cu o plimbare pe bicicleta.

MONTEVIDEO

E ultima oprire inainte de intoarcerea acasa: am trecut muntii Anzi cu compania chilena Latam, cu o escala in Santiago traversand cea mai turbulenta ruta aeriana din lume datorita curentilor de aer provocati de cordiliera inalta a muntilor. Montevideo este un oras destul de mare dar linistit, am ajuns iar intr-un loc cald si ne putem plimba toata ziua; are o frumoasa si lunga faleza pe malul fluviului Rio de la Plata cu plaje pentru cine doreste sa stea la soare; centrul pietonal e frumos cu multe restaurante, cafenele si magazine.

Palacio Salvo

Singurul obiectiv cultural pe care l-am vizitat aici, a fost desenat de arhitectul italian Mario Palanti si construit in 1928, ramanand pana azi cea mai importanta cladire din oras, in interiorul careia se afla muzeul de tango , deschis in locul in care s-a cantat pentru prima oara vestita piesa La Comparsita a lui Gerardo Matos Rodriguez. In acea vreme aici functiona un local numit La Giralda, unde in fiecare seara se intalneau barbati din inalta societate pentru a dansa tango, un dans pe acea vreme interzis femeilor.

Tot in Montevideo am mancat si cei mai buni biscuiti alfajores artizanali din toata calatoria in cofetaria premiata numita chiar Alfajores del Uruguay. Cred ca ati inteles deja ca sunt biscuitii mei preferati :)

…SI…INAPOI IN BUENOS AIRES

Ultima zi din calatorie. Am luat mai intai autobuzul timp de trei ore din Montevideo pana in Colonia del Sacramento, un orasel pe care va recomand sa il vizitati (va voi vorbi despre el cu alta ocazie), iar de aici cu doar o ora de ferry-boat ajungem inapoi in Buenos Aires unde ne-am cazat in cartierul San Telmo, un cartier important din oras cu baruri, restaurante si magazine pe unde ne-am  plimbat in seara respectiva. Dimineata am baut o cafea columbiana la Juan Valdez, cafeneaua mea preferata cand merg in America de Sud, dupa care am plecat spre aeroport.

Am ajuns acasa cu bine si nu foarte obosita precum credeam. Am avut multe zile de program lejer si asta ne-a ajutat mult. Sper ca v-a placut si daca aveti intrebari sau vreti vreun sfat scrieti-mi pe mail, va raspund cu drag!

UNDE NE-AM CAZAT SI UNDE AM MANCAT

• Hotel Konke si Lemon Suites in Buenos Aires
• Hotel ACA in El Calafate
• Hostal Puerta Roja in Punta Arenas
• Aparthoteles Casa Cima in Ushuaia
• Hotel Caseros 248 in Cordoba
• Hotel MG Boutique in Salta
• Hostal Refugio del Turista in Tupiza, aici trebuie sa cereti o camera renovata
• Hotel Bit Design in Montevideo

Toate le gasiti pe booking.com unde puteti verifica preturile, conditiile, tipuri de camere si reviewurile, sau direct pe site-urile lor.

Unde mi- a placut cel mai mult sa mananc:

• Cerveceria Quilmes in Buenos Aires, despre care am vorbit deja
• Calden del Soho, tot in Buenos Aires, un asador de carne la gratar, fantastic!
• Isabel Cucina al Disco in El Calafate, specialitatea lor este tocanita de guanaco (un fel de lama) si pe langa au o cantina impresionanta de vinuri din zona
• Restaurant Club de la Union in Punta Arenas; tot in Punta Arenas puteti merge si la El Mercado sa degustati la unul dintre chioscuri peste proaspat, inclusiv empanadas de centolla
• Salitre in Ushuaia, un local elegant cu mancare si preturi foarte bune; va recomand delicioasa merluza negra
• La Casa de Los Mariscos, tot in Ushuaia, aici e mereu coada la intrare, dar merita asteptarea; gasiti cazuelas de fructe de mare si alte specialitati din zona
• Pena la Vieja Estacion, pentru cel mai bun bife de chorizo la gratar!
• Cerveceria Malafama in Montevideo ;unde am mancat o pizza foarte foarte buna

SFATURI UTILE

Toate biletele de avion si autobuz din aceasta calatorie le-am rezervat cu aproximativ 6 luni inainte. In cazul autobuzelor alegeti foarte bine compania cu care doriti sa calatoriti. Ma puteti si intreba daca aveti nevoie.

Cand ajungeti in Buenos Aires schimbati bani in aeroport, in oras sunt putine case de schimb si pierdeti timp pentru a le gasi; evitati sa schimbati bani pe strada.

Cumparati din oras un sim pentru telefon de la compania Claro, functioneaza foarte bine in Argentina si chiar ei vi-l vor pune in telefon si il activeaza pe loc cu optiunea pe care o alegeti. Pentru restul tarilor noi am avut un e-sim de la compania Maya , cumparat inainte de plecare .

Folositi metroul si Uber: aplicatia functioneaza foarte bine in toate tarile si este mai ok decat cu un taxi.

Chiar daca sunt cele mai sigure tari din America de Sud, daca vreti sa va plimbati noaptea intrebati mai intai la hotel daca este ok.

Nu mergeti in America de Sud cu bijuterii scumpe sau foarte vizibile, incercati sa nu atrageti atentia prea mult si veti avea un concediu superb.